Sonia Bumbar (15 ani) a făcut primii pași în fotbal la școală, a jucat apoi într-o echipă de băieți și la doar 11 ani a ajuns la Universitatea Olimpia Cluj. Într-un interviu pentru FRF, Sonia a vorbit despre victorii și eșecuri, despre cele mai frumoase amintiri, despre echipa de club și experiențele de la loturile naționale de junioare.

De la fotbal cu băieții, la “U” Olimpia Cluj

Originară din Ruscova (Maramureș), Sonia Bumbar și-a început aventura în fotbal la vârsta de 10 ani, în cadrul Liceului Tehnologic Ruscova. Apoi, a mers împreună cu fratele său la clubul Plimob Sighet, unde a jucat într-o echipă de băieți. Însă înainte de acest pas, mama Soniei încercase să găsească o echipă de handbal feminin pentru fiica sa.

“Mami l-a întrebat pe antrenorul de fotbal al fratelui meu daca știe vreo echipă de handbal pentru fete, pentru că nu putea să ne ducă la fotbal separat, și pe mine, și pe fratele meu. Totuși, antrenorul a zis să mă duc la fotbal și de atunci practic acest sport. Eu am făcut naveta de trei ori pe săptămână pentru a merge la antrenamente la echipa de băieți”, își amintește Sonia Bumbar.

Sonia Bumbar a făcut rapid trecerea la o echipă de fete, în 2016 ajungând la Universitatea Olimpia Cluj. Astfel, la doar 11 ani, Sonia pleca de lângă părinți pentru a juca fotbal. Despărțirea de familie la o vârstă atât de fragedă a fost grea, dar dragostea pentru fotbal a făcut-o pe Sonia să depășească momentele dificile și să își urmeze visul.

“La 11 ani, eu deja eram la Cluj. Până atunci nu mai fusesem într-un colectiv cu mai multe fete. A fost greu la început, mai ales că noi, fetele, suntem uneori mai rele. M-am simțit singură, chiar dacă vorbeam la telefon tot timpul cu părinții mei. Am plâns de multe ori, dar m-am ridicat. Am reușit să trec peste acele momente deoarece îmi doream foarte mult să joc fotbal și asta m-a ambiționat foarte tare. În plus, mi-am promis mie că o să reușesc și nu puteam să îmi încalc această promisiune”, spune Sonia.

Cupa Tymbark Junior, eșecul și succesul

În sezonul 2016-2017, Sonia Bumbar s-a aflat la startul celei de-a doua ediții a Cupei Tymbark Junior, făcând parte din echipa de fete U12 a Școlii Iuliu Hațieganu din Cluj-Napoca. Au fost trei înfrângeri în tot atâtea meciuri pentru echipa Soniei, care consideră acel eșec motivația pentru ediția ce avea să urmeze. Astfel, în sezonul 2017-2018, Școala Iuliu Hațieganu a câștigat competiția cu echipa de fete U12, din care a făcut parte și Sonia Bumbar.

“Știu că la prima participare am pierdut toate meciurile. Am fost foarte dezamăgite atunci, dar acum ne amuzăm când ne aducem aminte. Am reușit atunci să trecem peste și am revenit cu ambiție la următoarea ediție, la care am obținut locul 1. M-am simțit extrem de fericită și am fost foarte mulțumită de mine și de colegele mele. Ne-am înțeles foarte bine, chiar dacă echipa nu mai era în totalitate aceeași ca la ediția precedentă. Și domnul profesor ne-a sprijinit foarte mult, ne-a încurajat și a contat foarte mult”, a povestit Sonia.

Sonia, cea mai bună jucătoare a finalei la Cupa Tymbark Junior

La ediția 2017-2018 a Cupei Tymbark Junior, Sonia Bumbar a fost desemnată cea mai bună jucătoare a finalei dintre Școala Iuliu Hațieganu (Cluj-Napoca) și Școala Gimnazială Segarcea (Dolj). “Nu mă așteptam, dar mi-am dorit foarte mult și am primit premiul cu cel mai mare entuziasm”.

“Cupa Tymbark m-a ajutat foarte mult. Această competiție îți oferă oportunitatea de a cunoaște mulți oameni și totodată de a atrage atenția antrenorilor prin evoluții bune. Știu că atunci a fost prezentă și doamna antrenoare Irina Giurgiu și cred că a contat pentru mine”, a adăugat Sonia.

“Cu siguranță această competiție este o rampă de la lansare pentru tinerele jucătoare, pentru că de la acest nivel se începe, de la școală. Eu de la școală am început cu fotbalul. În urmă cu doi ani, când eram în clasa a VIII-a, am participat la Gimnaziadă și am obținut tot locul 1, după ce am învins în finală echipa Școlii Gimnaziale „ Regele Mihai I” din Drobeta Turnu Severin (Mehedinți). Am fost căpitanul echipei atunci. Stiu că și la Gimnaziadă am pierdut un meci, dar am revenit și am ajuns în finală”, a povestit jucătoarea în vârstă de 15 ani.

Lecția învățată la Cupa Tymbark Junior

Pentru Sonia, cele două experiențe la Cupa Tymbark Junior au fost un exemplu că se poate triumfa după un eșec. “Sfatul meu pentru jucătoarele care participă la competiții precum Cupa Tymbark Junior este să nu renunțe după prima încercare. Spun acest lucru din proprie experiență. De la ultimul sau penultimul loc la prima participare am ajuns la ediția următoare pe prima poziție și, în plus, am câștigat și premiul individual de cea mai bună jucătoare a finalei. Este un exemplu că se poate, doar trebuie să îți dorești și să muncești pentru a-ți îndeplini obiectivul”.

Prima convocare la loturile naționale de junioare

După prima participare la Cupa Tymbark Junior, Sonia Bumbar a fost selecționată în premieră la loturile naționale de junioare. Se întâmpla în vara anului 2017, Sonia fiind convocată de Irina Giurgiu la un stagiu de pregătire al naționalei U15 a României, desfășurat la Tărlungeni. Bucuria primei sale convocări a fost umbrită însă de o accidentare. “A fost genial. Eram acasă, mi-a transmis domnul președinte de la club că am fost chemată la naționala U15. Am fost foarte bucuroasă, am sunat pe toată lumea. Păcat că m-am accidentat după câteva zile, am plâns foarte mult”, a spus jucătoarea.

La finalul anului 2019, Sonia a făcut pasul la echipa națională U17 a României, participând la începutul anului 2020 la două turnee de pregătire în Turcia, unde a bifat primele sale meciuri ca titulară.

Debutul la prima echipă a Universității Olimpia Cluj

Tot în prima parte a anului 2020, în luna februarie, Sonia Bumbar a atins o altă bornă importantă a carierei: debutul în prima echipă a celor de la U Olimpia Cluj. A fost într-un meci din optimile Cupei României, cu Independența Baia Mare, câștigat de clujence cu 5-1. “Știu că s-a accidentat o colegă și pentru că pot să joc pe mai multe posturi, m-au chemat pe mine. Nu am crezut că o să joc titulară, dar am jucat tot meciul și m-am descurcat foarte bine. M-am înțeles foarte bine cu colegele în teren”, a declarat Sonia.

În actualul sezon competițional, Sonia Bumbar a debutat și în Liga 1, în meciul din etapa a cincea dintre “U” Olimpia Cluj și Vasas Femina Odorhei, scor 3-1.

4 goluri în meciul cu Atletic Drobeta, în Liga 2

În actualul sezon din Liga 2 Feminin, Sonia a marcat patru goluri în meciul disputat de “U” Olimpia Cluj 2 în compania celor de la Atletic Drobeta, în prima etapă. “A fost prima oară când am înscris de patru ori într-un meci. În urmă cu doi ani, am reușit un hat-trick, tot în Liga 2, dar patru goluri nu marcasem niciodată. Eu joc fundaș și nu sunt obișnuită să dau goluri. Am simțit că pot și eu, nu contează postul. Eu oricum joc pe mai multe posturi, acolo unde este nevoie, acolo sunt și eu. Doar atacant și portar nu am jucat, în rest am jucat pe toate posturile”.

Cea mai frumoasă amintire din fotbal

Pentru Sonia Bumbar, cea mai frumoasă amintire din fotbal de până acum este turneul “Fotbal și feminitate”, disputat în decembrie 2018 la Cluj-Napoca. “U” Olimpia Cluj a învins-o atunci în finală pe Vasas Femina Odorhei, scor 3-0, iar Sonia a fost numită cea mai bună jucătoare a turneului. “Am fost căpitanul echipei la acel turneu. M-am simțit foarte bine pe teren, am fost un grup unit. Am câștigat acel turneu și am primit și premiu individual. A fost foarte frumos, mi-am făcut și prieteni de la alte cluburi. Chiar a fost o experiență specială”, își amintește jucătoarea din Maramureș.

Pentru tot ce a realizat în fotbal până în acest moment și pentru evoluția sa ca jucătoare, Sonia le este recunoscătoare părinților săi și antrenorilor care au pregătit-o încă de la începutul carierei. “Am avut tot timpul susținerea părinților mei, iar antrenorii pe care i-am avut de-a lungul timpului m-au ajutat să fiu jucătoarea care sunt astăzi. La un moment dat, poate unii antrenori m-au criticat, însă asta m-a motivat să muncesc și mai mult. Alții m-au încurajat, dar toți au avut un impact benefic asupra mea”.

Sonia a povestit cum decurge o zi de meci pentru ea: “Fac tot ce este necesar, îmi pregătesc geanta, mă relaxez, ascult muzică, nu fac nimic special. Mă rog înainte de meci, pentru că fără Dumnezeu nu suntem nimic.  Am încredere în mine și în Dumnezeu că mă va ajuta. Uneori poate nu îmi iese ceva din prima, eu am nevoie să mă acomodez în primele minute ale meciului. Uneori așa gândesc, dacă dau o pasă bună în primele faze, îmi iese tot meciul. Daca nu, e mai greu”.

Fotbal și în timpul liber

Chiar și în timpul liber, Sonia este tot cu gândul la fotbal, iar din activitățile sale nu lipsesc antrenamentele. “Când vin acasă, merg la fotbal cu fratele meu și cu prietenii lui. Îmi place foarte mult să joc cu băieții. Ei sunt mari, mă ajută foarte mult să stăpânesc mingea, să am încredere în mine, să am curaj”.

De asemenea, când este acasă, în Ruscova, Sonia merge la antrenamentele echipei locale, fiind o sursă de inspirație pentru jucătorii și jucătoarele din localitatea sa. “La noi s-a înființat o echipă de fotbal mixtă. Ei se pregătesc în sală, iar domnul antrenor m-a rugat să merg și eu la antrenamente, să le arate și lor că se poate reuși chiar dacă ești fată sau băiat. Îmi place să ajut și să le dau încredere fetițelor care vor să joace fotbal. Chiar m-am gândit să vorbesc cu antrenorul și să le recomand Cupa Tymbark”, spune Sonia.

Obiective

Sonia Bumbar are obiective mărețe pe termen lung în fotbal, visul său fiind câștigarea Balonului de Aur. “La echipa de club, îmi doresc să joc în Champions League și să ajungem cât mai departe în competiție. Să fim cele mai bune, asta e important. Și cu echipa națională îmi doresc să am rezultate cât mai bune, să particip la turnee finale”.

Din fotbalul internațional, tânara jucătoare se inspiră de la spaniolul Sergio Ramos, căpitanul lui Real Madrid. “Îmi place atitudinea lui, parcă nu îi e frică de nimic”.

Extrem de ambițioasă și încrezătoare în forțele proprii, Sonia Bumbar le sfătuiește pe fetele care vor să devină fotbaliste să nu renunțe niciodată la visul lor. “Să aibă curajul să țintească cât mai sus. De exemplu, eu vreau să iau Balonul de Aur. Dacă îi spun cuiva, poate o să râdă de mine, dar asta mă motivează. Deci, să nu își piardă încrederea și să țintească cât mai sus, pentru că este posibil”.